1 Martie. Să nu uităm nicicând: MARTISORUL, sărutare și podoabă

Mărţişorul a intrat, la finele anului 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO.
Dosarul a fost depus de România alături de Bulgaria, Macedonia şi Republica
Moldova, în care există această tradiţie a primăverii.

Pe vremuri, mărţişorul reprezenta un obicei atât de bine ancorat în preocupările de
primăvară ale bucureştenilor, încât Tudor Arghezi se întreba “Ce-i un mărţişor
pentru un străin de Bucureşti?”. Putea mărţişorul să fie mai mult decât o “leţcaie de
aur” atârnată în piept? “Omul, oricât ar fi de îngrijorat de neajunsurile zilnice, îşi
va aminti întotdeauna de sărutare şi podoabă”, spunea Arghezi.
1 Martie…Se spune că, asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la
naştere, așa și Baba Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului
calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia
zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”. Dacă e să ne
referim la mărțișorul dintr-o anumită perioadă a României și anume cea interbelică
(perioadă considerată cu adevărat “de aur” în istoria țării), pentru oamenii din
clasele sociale înstărite, burgheze sau mici-burgheze, mărţişoarele erau reproduceri
de animale în miniatură, din aur sau argint, flori și altele. Pentru cei care nu îşi
permiteau acest lux existau şi mărtişoare din lemn, coajă de copac sau, la sate, mai
vechile şnururi de lână împletită cu câte un bănuţ găurit. În plus, ghiocelul, ca
simbol pentru mărţişor şi primăvară, începea atunci să aibă un statut recunoscut.
Toate aceste cadouri ale primăverii conţineau însă şnurul roşu cu alb, care devenise
unanim acceptat.
Mărțișoarele - încărcare cu o energie nouă
Dacă pe vremuri mărţişorul era doar un simbol al primăverii, al renaşterii naturii, al
revigorării, astăzi s-a pierdut cu totul sensul. Gestul de a oferi un mărţişor are acum
alte conotaţii. Simbolul se bate cu opulenţa sau nici măcar. Goana după mărţişoare
devine obositoare, alegerea cea mai bună este tot mai greu de definit şi realizat,
cadoul a devenit tot mai sofisticat, mai scump, ori mai kitsch.
În prezent, după mai multe schimbări de-a lungul istoriei, mărţişorul încearcă să
ţină pasul cu dinamismul lumii. Însă originalitatea este cea care, de cele mai multe
ori, are de suferit, după cum subliniază și Irina Wagner, cofondator Wagner Arte
Frumoase și Povești. “Mărțisoarele au devenit comune în ultimii ani și întotdeauna
serializate. Interpretarea lor, asa cum o propunem noi, înseamnă revenirea la

prospețime și, nu în ultimul rând, încărcare cu o energie nouă”. Încă din luna
februarie, atelierul Wagner Arte a propus o altfel de interpretare a mărțișoarelor. Și
anume vintage, ca pe vremuri (că tot am vorbit despre frumoasa Românie a altor
vremuri). Astfel, avem de-a face cu o colecție miniaturală de mărțișoare prețioase
din porțelan pictat manual - pe ele au fost surprinse secvențe de primăvară, printr-o
alegorie de simboluri vegetale și boeme.
Mărțișorul - prilej de bucurie într-o copilărie fără multe jucării și fără tablete
“Anul acesta am realizat o colecție de mărțișoare vintage, ca pe vremuri. Imagini
frumoase, candide ce sugereaza iubirea dezinteresată, aprecierea sinceră ce trece de
la o persoană, către o altă persoană. Sunt imagini transferate pe porțelan și
înnobilate cu aur. Personal sunt foarte legată de tradiția mărțișoarelor încă din
copilărie, când era o mare bucurie să primim aceste surprize colorate. Mama era
profesoară, așadar venea încărcată în fiecare an de mărțișoare de la elevi, prilej de
bucurie într-o copilărie fără o mare varietate de jucării și fără tablete, erau un motiv
de joacă și contemplare. Nu mai zic că le dădeam mai departe prietenelor mele.
Inventam adevărate povești cu acele micuțe personaje colorate, povești pe care încă
le port cu mine”, spune Irina Wagner. Neuitând să adauge: “Cumva, în lumea asta
de fast food, în care și relațiile umane și gesturile dintre oameni sunt ca la
șaormerie, sau ca atunci când înfuleci un hambuger, rămâne ketchup la colțul gurii
și-l ștergem cu mâneca, noi propunem revenirea la protocolul de altă dată, mesele
tihnite, respect și bucuria de a trăi în armonie”.
Acesta e farmecul mărțișorului
Pe de altă parte Ana Wagner, sora Irinei și creatoarea bijuteriilor și obiectelor din
porțelan vorbește și ea despre farmecul mărțișorului de altădată. “Am pus îndelung
la cale această serie de mărțișoare care să surprindă acea atmosferă a mărțișorului
de demult”, explică Ana. “Nu am vrut să reinventăm mărțișorul, ci să avem acele
imagini vintage - dacă îți aduci aminte de mărțișoarele cu coșarul care avea o
inimioară în capătul scăriței, de potcoavă, de buchețelul de viorele, de trifoiul cu
patru foi, pe care le primeam când eram copii. Tipul acesta de imagini le-am pus pe
forme cât mai mici de porțelan, care să fie prinse simplu, în bold. Acesta e
farmecul mărțișorului".
Și pentru că tot a adus Ana vorba despre coșarul acela cu inimioară (pe care îl am
și eu drept “moștenire” de 1 Martie, de la mama mea), după trifoiul cu patru foi -
despre care unele legende spun că este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea
când a fost izgonită din Paradis, coşarul (sau hornarul) este al doilea simbol

considerat ca fiind purtător de noroc, de Mărțișor (și nu numai). Originea acestui
simbol este necunoscută. Se presupune că prin rolul său în prevenirea focului
coşarul este cel care luptă permanent cu demonii şi-i învinge, cărbunele
reprezentând purificarea prin foc, iar funinginea pe care o lasă în urma lui,
protecţia împotriva bolilor. Hornarul care aduce fericire şi prosperitate a născut
multe superstiţii de-a lungul timpului. Astfel, dacă întâlneşti un hornar, trebuie să
îţi pui o dorinţă, care sigur se va împlini!
Hei, coşar, coşar… Dacă întâlniți vreunul, nu uitaţi să-i furaţi un fir din perie, ca să
aveți noroc! Și, metaforic vorbind, un mărțișor poate fi sărutare și podoabă. Nu
uitați: se poartă la mâna stângă sau în piept, întreaga lună martie, după care se
leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor.