Ceremonia ceaiului - o tradiție japoneză a delicateții și atenției la detalii

Poți deveni sclavul ceaiului,al accesoriilor sale atât utile,cât şi fermecătoare? Da,desigur. Dar nu am fi fost cuceriți de această plăcută sclavie dacă nu ar fi existat ceremonia japoneză a ceaiului.

Ceaiurile au vechime,ca şi vinurile...Iar amestecurile de ceai din întreaga lume,pot avea cele mai exotice combinaţii, dar poveştile lor nu și-ar avea rostul fără… rostul accesoriilor! Într-o civilizaţie obsedată de simboluri şi de ritualuri,dacă bei un ceai turnând alene din vechiul ceainic mic,corai şi uşor ciobit al bunicii,deja îndeplineşti un ritual: a bea ceai,din când în când,de dragul unui ceainic.

Istoricul ceremoniei ceaiului în Japonia

Povestea este însă mai lungă…Și pornește tocmai de la arta ceaiului care implică tradiția japoneză și ceaiul japonez, bineînțeles. Nu vreţi să luăm loc şi să facem împreună un ceai matcha ? Ceaiul folosit în ceremonia ceaiului,în Japonia,Matcha să fie! Dacă nu știați,este cel mai sănătos ceai (chiar și decât ceaiul verde),având de 30 de ori mai mulţi antioxidanţi decât oricare alt ceai din lume.

Istoria și arta ceaiului sunt strâns legate de traditia acestei ceremonii a ceaiului japonez,care la rândul ei este strâns legată de budism. Și datează din secolul al IX-lea,când a fost adusă din China de către un călugar budist,la întoarcerea sa în Japonia. Dar ceaiul era cunoscut în China de peste o mie de ani înainte ca el să devină popular în Japonia. Căci în China era folosit mai ales în scopuri medicinale,iar ceiul verde era folosit în ritualurile care aveau loc la mănăstirile budiste. În Japonia,ceaiul a devenit,în rândul războinicilor un simbol al statutului social și a început să evolueze în propria sa formă.

Procedura ceremoniei ceaiului

Pentru ceremonia ceaiului este nevoie de un Chawan - cană de ceai,un Chakin - şervet din bumbac folosit pentru purificarea cănii de ceai,un Chasen - obiect pentru crearea suspensiei spumante de ceai şi un Chashaku - obiectul pentru măsurarea cantităţii de ceai pudră necesare unei porţii de ceai verde.

Procedurile pentru ceremonia ceaiului variază în Japonia în funcție de locul de desfășurare și de perioada anului.Dar, de obicei,gazda și oaspetele își vor oferi reciproc o plecăciune în liniște deplină,apoi se vor purifica ritualic, spălându-se pe mâini și clătindu-și gurile cu apă dintr-un bazin de piatră. Își vor îndepărta apoi încălțările înainte de a intra în camera special rezervată ceremoniei ceaiului. Așezarea se va face în ordinea prestigiului.Oaspeților li se va servi o masă formată din mai multe feluri, însoțite de sake și un desert dulce,mic.După masă, se face o pauză în care oaspeții părăsesc încăperea iar gazda o mătură,o decorează cu aranjamente florale și se pregătește pentru servirea ceaiului.

Oaspeții sunt chemați înapoi în camera unde are loc ceremonia ceaiului și vor trece din nou prin ritualul de purificare, înainte de a examina obiectele decorative din camera. După cum ați observat,ritualul ceaiului presupune o cale a ceaiului. Fiecare obiect ce împodobește camera este purificat ritualic,inclusiv ustensilele necesare servirii ceaiului.

Din nou au loc plecăciuni în forma unui salut solemn,apoi gazda oferă ceai primului oaspete. Acesta îl gustă, complimentează gazda,face o plecăciune în semn de respect,șterge marginea bolului și îl oferă celui de-al doilea oaspete. Procedura se repetă până când toată lumea a gustat ceai din același bol.

Japonezii numesc ceremonia ceaiului chanoyu,sado,sau chado. Este un ritual tradiţional cu influenţe din budismul zen, în care ceaiul verde pudră,sau matcha,este preparat ceremonios de către un practicant experimentat şi este servit unui mic grup de invitaţi într-un cadru liniştit – după cum am înfățișat mai sus. În esenţa sa,ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze. În cultura japoneză,orice formă de artă este descrisă ca o "cale" spirituală. În acest sens întâlnim "calea florilor" (ikebana), "calea caligrafiei" (shodo), "calea poeziei" (haiku), "calea sabiei" (kendo). Corespondentul pentru chanoyu este chado "calea ceaiului",iar aceasta reprezintă o cale spirituală a ceremoniei ceaiului.Ceremonia ceaiului este un fel de a trăi, un mod de viaţă.Când se bea ceaiul mişcările corpului trebuie să fie armonioase,strict calculate,liniştite,pline de calm interior.

Codul vestimentar

Participanții la ceremonie trebuie uite grijile și necazurile cotidiene înainte de a intra în camera de ceremonie.Aceștia trebuie să poarte,potrivit ritualului traditional japonez,haine simple și curate (adesea kimono),admirarea vestimentației fiind interzisă (ca o formă de renunțare la egoism).Principalele subiecte de discuție – care se desfășoară pe tatami(o saltea folosită ca pardoseală în camerele tradiționale japoneze),trebuie să se axeze pe artă,frumusețea naturii (susurul apei,dogoarea focului de cărbuni). La discuții trebuie să participe toți membrii,nefiind agreate discuțiile în șoaptă.

Grădina de ceai (numită roji) a fost creată în epoca Muromachi (1333-1573) și în epoca Momoyama (1573-1600) ca un spațiu pentru ceremonia japoneză a ceaiului (chanoyu).Ea inspiră vizitatorul la meditație,pregătindu-l sufletește pentru ceremonie.Există o grădină exterioară,cu o poartă și un pavilion acoperit,unde oaspeții așteaptă invitația de a intra.Ei trec apoi printr-o altă poartă către grădina interioară,unde se spală pe mâini și își clătesc gura,ca la intrarea într-un altar șintoist,înainte de a intra în ceainărie.Poteca este menținută mereu umedă și verde pentru a semăna cu o potecă montană îndepărtată și nu există flori strălucitoare care să distragă vizitatorul de la meditația sa.Primele ceainării nu aveau ferestre,dar ceainăriile amenajate ulterior au un perete culisant care poate fi deschis pentru a obține o vedere spre grădină.

În China o ceainărie este în mod tradițional asemănătoare cu o cafenea,dar oferă ceai și nu cafea.Oamenii se adună în ceainării pentru a discuta,a socializa și a savura ceaiul,în timp ce persoanele mai tinere se întâlnesc adesea în ceainării pentru întâlniri amoroase.Ceainăria în stil Guangdong (cantonez) este deosebit de renumită în afara Chinei.

Camera în care se desfășoară ceremonia (chashitsu) trebuie să fie foarte curată și armonioasă.Ustensilele (dōgu) necesare pentru prepararea ceaiului trebuie să fie vechi,excepție făcând vasul de bambus și șervețelul de șters (care trebuie să fie de un alb imaculat).Numărul de dōgu folosite,chiar și la ceremoniile mai puțin pretențioase,este impresionant.Esențială pentru ceremonie este calitatea frunzelor de ceai.Evaluarea acestora se face în funcție de poziționarea acestora pe tulpină.Efectul tonic asupra organismului este dat de uleiurile eterice,cofeină,tanini și teofilină.

Există un set simplu,compus din șapte reguli de bază,în fapt instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului.El însuși afirma că era dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip desăvârșit aceste sarcini aparent triviale:

Pregătește un bol de ceai delicios (la propriu și la figurat).

Creează senzația de răcoare în timpul verii și de căldură în timpul iernii

Aranjează cărbunii în așa manieră încât apa să fiarbă cum trebuie.

Aranjează florile în așa manieră încât să creeze impresia că se află în mediul lor natural.

Fii gata întotdeauna înainte de vreme.

Fii pregătit în caz că plouă.

Fii respectuos cu oaspeții tăi.

Ceremonia ceaiului se divide în trei momente distincte:

kaiseki: un aperitiv;

koicha: ceai dens;

usucha: ceai ușor

Fiecare moment la care va asista un invitat la ceremonie descrie o „călătorie inițiatică” în adevăratul sens al cuvântului.

Ceremonia ceaiului,în varianta ei completă,se desfășoară în cursul a patru-cinci ore și de aceea în mod uzual se reduce doar la momentul usucha.Un elaborat cod de etichetă impune toate fazele ceremoniei începând cu numărul de zile premergător invitației,cu ritualul cu care se spală mâinile înainte de a intra în chashitsu,cu locul ocupat în timpul ceremoniei atât de către gazdă cât și de către invitați,cu desemnarea oaspetelui de onoare,cu modul de a servi și de a bea ceaiul.Koicha și usucha reprezintă în mod vizibil două momente diferite ale ceremoniei.Koicha prevede folosirea aceleiași căni din care fiecare oaspete va sorbi de câteva ori.Protocolul prevede ca înainte de a-și lua cana în mâini, invitatul trebuie să se adreseze oaspetelui următor,cerându-și scuze că bea înaintea lui („O-saki ni!”),iar acesta îi va răspunde că poate servi liniștit („Dōzo!”).Apoi va face complimente pentru gustul deosebit al ceaiului,va șterge partea din care a băut și va reașeza cana pe tatami.După ce ceaiul a fost gustat de toți invitații (ideal nu mai mulți de patru), oaspetele de onoare îi poate cere gazdei permisiunea de a admira vreuna dintre căni („O-chawan no haiken?” - „Pot observa cana?”).

În ceea ce privește usucha,protocolul este altul.Fiecare oaspete nu va sorbi din ceai ci va bea tot ceaiul,apoi cu degetul va șterge marginea cănii,își va șterge mâinile cu un șervețel și apoi va înapoia cana gazdei.Cana se oferă invitatului cu partea cea mai frumoasă orientată înspre acesta.

Principiile pe care se bazează arta ceaiului sunt armonia (wa),respectul (kei),puritatea (sei) liniștea și seninătate (jaku). Armonia trebuie să fie una deplină- între oameni,între obiecte,între oameni și obiecte.Respectul trebuie arătat față de ceilalți,de reguli,de ustensile.Puritatea trebuie să fie atât una fizică,cât și una spirituală.Doar dacă sunt respectate toate aceste principii se poate ajunge la starea de liniște și seninătate.

PS - Un secret: Știați că Wagner Arte are o colecție de porțelanuri numită Visul ceaiului? Este o colecție de obiecte de porțelan decorate printr-o tehnică mixtă de imprimare și pictură manual.O temă ce invită la visare,la întoarcerea în copilarie și la a-ți pune întrebări.

Desigur,te poti întreba dacă ceaiul (și nu numai el…) visează vreodată! Răspunsul l-ai putea găsi,la modul general,în ceva care,ca și ceremonia ceaiului necesită delicatețe și atenție la detalii - limbajul porțelanului.

Articol scris de Roxana Elena Roseti. Storyteller @Wagner Arte.